Convingeri

Dumnezeu este dragoste, putere și splentoare și, de asemenea, Dumnezeu este un Mister. Căile Sale sunt mult departe de noi, dar El încă ajunge la noi. Dumnezeu este infinit și totuși aproape, trei și totuși unul, a toate cunoscător și totuși a toate iertător. Vom petrece veșnicia hrănind o legătură ce se nu se va termina cu Dumnezeu Tată, Fiul și Duhul Sfânt

În ciuda distanței pe care o reclamă păcatul, Dumnezeu s-a descoperit pe Sine în nenumărate modalități. Biblia este istoria unui Dumnezeu ce încearcă să refacă legătura cu copiii Săi, și este cea mai importantă modalitate pe care Dumnezeu o folosește pentru a ajunge la noi. Recunoscută ca având o multitudine de autori, stiluri și perspective, Biblia îl descoperă pe Dumnezeu care este din ce în ce mai creativ, din ce în ce mai răbdător și din ce în ce mai interesat să restabilească relația noastră cu El. Chiar dacă a fost scrisă de oameni obișnuiți, prin Spiritul Sfând, ea străpunge inimile noastre, deschide ochii noștri și ne convinge să trăim pentru El.

Dumnezeu Tatăl a venit cel mai aproape de noi prin Fiul Său Isus, care a ales nu numai să ne viziteze, ci să devină unul dintre noi. Născut om pentru ca noi să putem fi născuți din nou prin Duhul, Isus ne-a descoperit dragostea și caracterul Tatălui, dar și cât de doritor este Dumnezeu să ne salveze de la autodistrugere. Ceea ce nu puteam face noi pentru noi înșine, El a făcut pentru noi, plătind prețul pentru păcat, murind în locul nostru pentru ca să putem trăi veșnic. El a cucerit moartea prin înviere și a promis că se va întoarce ca să ne ia acasă.

Între timp, Dumnezeu nu ne-a lăsat orfani. Duhul Sfânt este aici pentru a ne mângâia, călăuzi și transforma, pentru a trăi ca martori pentru dragostea lui Dumnezeu. Același Duh Sfânt care a inspirat profeții și a însuflețit pe Isus, care a modelat Scriptura și a creat lumea, ne dă putere fiecăruia dintre noi. Duhul Sfânt dă viață „trupului lui Hristos” – biserica prin darurile spirituale și printr-o atitudine umilă de slujire și compasiune.

SFÂNTA SCRIPTURĂ

Străveche și nesfârșită, o capodoperă a literaturii, Sfânta Scriptură descoperă rolul lui Dumnezeu în istoria umană, locul nostru în planul lui Dumnezeu și adevărul pentru a ne călăuzi și proteja de amăgire.

Sfintele Scripturi, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspiraţie divină, prin mijlocirea oamenilor sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris când erau conduşi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experienţei, descoperirea cu autoritate a doctrinelor şi raportul demn de încredere al acţiunilor lui Dumnezeu în istorie (2 Petru 1:20-21; 2 Timotei 3:16-17; Psalm 119:105; Proverbe 30:5-6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; Evrei 4:12).

UMANITATEA

O frumusețe stricată

De la neuroni la nebuloase, ADN la galaxii îndepărtate, suntem înconjurați de miracole. Și totuși frumusețea a ajuns să fie stricată.

Creația ne spune că iubitorul Dumnezeu a împrăștiat lumină deasupra întunericului și pământ deasupra apei, dând viață și sculptând pe primul om din țărână. Geneza descrie bucuria și satisfacția lui Dumnezeu pentru lucrurile create, delectându-Se din nou și din nou pentru că fiecare trăsătură a creației. Pământul a înflorit în armonie perfectă, îngrijit de oameni.

Dumenzeu a celebrat activitatea Sa declarând o sărbătoare săptămânală, Sabatul, o zi liberă pentru a rememora legătura noastră cu Creatorul. Dumnezeu a proiectat pe om să reflecte gloria Sa, fiecare dintre noi rezonând câte o fațetă unică a personalității și caracterului Său. Mintea, trupul și spiritul – gândirea, trăirea și meditarea. Uluitoarea componentă? Libertatea.

Datorăm fiecare respirație lui Dumnezeu, totuși El ne-a oferit libertatea de a alege – o trăsătură care a riscat catastrofa. O minciună inteligentă a făcut ca primii oameni să se îndoiască de dragostea și încrerea lui Dumnezeu. Curând, teama, invidia și indiferența a înspăimântat lumea. Despărțindu-ne de Dumnezeu, păcatul a deformat tot ceea ce era bun. Inima s-a răzvrătit. Trupurile au decăzut. Relațiile au putrezit. Nu am mai putut să ajungem la Dumnezeu prin puterile noastră, așa că Dumnezeu a trebuit să vină la noi.

Și așa a făcut Dumnezeu, trimițând pe Fiul Său pentru a reconstrui relațiile distruse între cer și pământ. Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pentru a repara imaginea desfigurată a lui Dumnezeu în noi. Spiritul ne împuternicește să ajungem la alții, demonstrând dragoste și reprezentând pe Salvatorul și Creatorul nostru unei lumi distruse pe care suntem chemați să o reparăm.

CREAȚIUNEA

Dumnezeu a făcut lumea noastră cu o creativitate sclipitoare și atenție tandră. El a creat umanitatea pentru a avea grijă de planetă și să ne bucurăm pe ea.

Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi a descoperit în Sfintele Scripturi raportul autentic al activităţii Sale creatoare. În sase zile, Domnul a făcut —cerul şi pământul, toate fiinţele vii care sunt pe pământ, iar în ziua a şaptea a acelei prime săptămâni S-a odihnit. Astfel, El a înfiinţat Sabatul zilei a şaptea ca memorial veşnic al încheierii activităţii Sale creatoare. Primul bărbat şi prima femeie au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu, ca încoronare a lucrării de creaţiune. Li s-a dat stăpânire asupra lumii şi răspunderea de a avea grijă de ea. Când lucrarea creaţiunii a fost încheiată, lumea era foarte bună, proclamând gloria lui Dumnezeu (Geneza 1:2; Exod 20:8-11; Psalm 19:1-6; Psalm 33:6,9; Psalm 104; Evrei 11:3).

STILUL DE VIAȚĂ

Creați pentru o viață deplină

Legea lui Dumnezeu – cele Zece Porunci – ne arată cum să trăim și să demonstrăm nevoia noastră după Isus. Prin lege, El condamnă păcatul nostru și ne arată calea pe care să o urmăm. Este mult mai mult decât a ajunge linia de sosire. Linia de bază a celor zece porunci este relația cu Dumnezeu, sine și alții.

Pentru că Dumnezeu ne arată mai curând decât să ne spună cum să trăim, Isus a venit ca un exemplu al legii lui Dumnezeu adusă la viață. În contrast cu serbarea Sabatului din zilele Sale, Isus subliniază Sabatul zilei a șaptea atât ca zi de odihnă, cât și de restaurare. Respectăm în fiecare săptămână Sabatul prin oprirea din munca pentru noi, afacerile zilnice și căutăm să servim și să binecuvântăm pe alții făcându-le bine. Sabatul este darul lui Dumnezeu de libertate pentru noi. Ne oferă timp pentru restabilirea noastră, a familiilor noastre și a relației noastre cu Dumnezeu.

Dumnezeu ne cheamă să fim ispravnici, încredințându-ne responsabilități. Dumnezeu ne-a încredințat spre administrare pământul, resursele și copiii. Într-o zi, curând se va întoarce. Trebuie să fim buni ispravnici ai timpului nostru, al energiei și corpurilor, al mediului înconjurător, a resurselor materiale și pe ceilalți din jurul nostru. În calitate de creștini, nu ne uităm doar pentru interesul nostru, ci pentru imaginea de ansamblu, cântârind acțiunile noastre în lumina planurilor lui Dumnezeu, știind că Dumnezeu ne va binecuvânta.

Dumnezeu dorește să trăim în integritate și echilibru, având grijă de corpurile noastre, perfecționându-ne mințile și hrănindu-ne spiritele. Știind prețul cel mare pe care Isus l-a plătit pentru a ne răscumpăra, dorim să glorificăm pe Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre. Așa cum Duhul Sfânt locuiește în noi, căutăm să înălțăm pe ceilalți și să întruchipăm harul lui Dumnezeu în acțiunile și interacțiunile noastre. În calitate de martori atenți pentru Dumnezeu, promovăm prioritățile lui Dumnezeu în folosirea timpului, consumând numai ceea ce hrănește mintea și trupul nostru, și luăm în considerare impactul asupra noastră, asupra altora și în societate.

Dumnezeu ne-a creat după imaginea sa, bărbat și femeie. Angajamentul căsătoriei pe parcursul vieții este planul lui Dumnezeu pentru poporul Său pentru a ne bucura de unitate și tovărășie, susținând și înălțând unul pe celălalt. Dumnezeu ne-a proiectat pentru a crește copiii noștri într-un mediu de dragoste și disciplină. Chiar dacă familiile se pot frânge, cu toții putem să facem parte din familia lui Dumnezeu.